Pedagogia muzicală a elveţianului Jaques-Dalcroze și aplicarea sa în România
Articol publicat prin bunăvoinţa Asociaţiei DALCROZE România
Platon a spus că omul caută, pe parcursul întregii sale vieți, ritmul potrivit. Iar acesta nu este singurul principiu al gândirii antice grecești ce se regăsește în sistemul de educație muzicală fundamentat de profesorul, compozitorul și dirijorul elvețian Émile Jaques-Dalcroze (1865-1950), la începutul secolului XX. Dalcroze a deschis o ușă ce fusese multă vreme închisă, punând în legătură arta muzicii și mișcarea corporală, intelectul și formarea fizică.
Dacă filozoful german Wilhelm von Humboldt a dat greș, la începutul secolului al XIX-lea, în încercarea sa de a introduce principiile învățământului grecesc în școlile prusace (eșecul venind din faptul că a ignorat partea de educație corporală și a impus exclusiv forme de disciplină pur intelectuală), Dalcroze depășește potențialele capcane și brevetează, în primii ani ai veacului trecut, nu o metodă de educație muzicală, ci o teorie cu posibile rezonanțe în orice aspect al vieții umane. Astăzi, metoda este cunoscută în întreaga lume, cu precădere prin cea mai populară componentă a sa, euritmia, și este folosită cu succes în combinații cu alte abordări ale educației muzicale, la fel de valoroase, ce au apărut pe parcurs, în special cele ale lui Carl Orff, Maria Montessori și Zoltán Kodály. Rezultatele favorabile sunt determinate de faptul că Dalcroze le cere copiilor să facă lucruri absolut naturale: să câștige experiență din mediul înconjurător, prin mișcări și senzații ale corpului, o experiență ce se transformă în cunoaștere, prin intermediul unui proces ce implică jocul, activitățile muzicale și improvizația. Pedagogul elvețian introduce egalitatea de șanse în procesul de educație muzicală. Scopul se mută, de la simpla pregătire a unui număr restrâns de potențiali interpreți de talent, spre bucuria simplă a celor mulți chemați să participe la actul muzical, să-l trăiască, apoi să-l înțeleagă și să-l asimileze. Dacă sistemul uzual constă în crearea unei „pepiniere” cu exemplare cât mai numeroase, din rândul cărora, printr-un proces mai mult sau mai puțin natural, sunt selectate câteva talente care vor fi orientate către profesia de interpret/muzician, Dalcroze vede scopul educației muzicale diferit. Adept al unui început timpuriu, cu mult înainte de vârsta școlară, el subliniază importanța unui stadiu de învățare pre-instrumental și a importanței audiției. „Antrenamentul urechii” devine o activitate interactivă, cognitivă. „Educația muzicală ar trebui să fie în întregime bazată pe audiție sau, în orice caz, pe percepția fenomenului muzical”, consideră profesorul elvețian.
Metoda de predare Dalcroze cere din partea elevilor o participare constantă și sintetizează educația artistică și intelectuală într-un sistem aplicabil copiilor încă din primii ani de viață, când nevoia de repere este fundamentală. Copiii descoperă o joacă muzicală, ghidată de profesionişti, şi învaţă să se bucure de sunete generate de instrumente reale, autentice (pianul fiind elementul cheie în pedagogia Dalcroze). Profesori, copii şi părinţi deopotrivă intonează cântece construite după principii muzicale bine gândite, iar audițiile, atât de importante, sunt, de cele mai multe ori, extrase din repertoriul clasic, ceea ce determină integrarea acestui gen în atmosfera de joc şi în mediul familiar copilului.
„Omul caută, pe parcursul întregii sale vieți, ritmul potrivit.”
Prezentă la nivel mondial, în țări precum Elveția, Marea Britanie, Italia, Japonia, Statele Unite ale Americii etc., metoda Dalcroze este acum prezentă și în România, prin Asociația Dalcroze România, fondată în anul 2014, de către doi profesori de muzică și ritmică elvețieni, Anne-Claire Rey-Bellet și Mireille Weber, cărora li se alătură muzicologul Ana Voinescu, care s-a specializat la Institutul Jaques-Dalcroze de la Geneva, și Oana Cosmovici, istoric de artă, pasionată de educația muzicală. Obiectivul asociației este să ofere o educație muzicală adaptată copiilor cu vârste cuprinse între 1 și 11 ani. Asociația Dalcroze România crede că muzica este unul dintre instrumentele care stimulează perfect capacitatea copiilor de a se forma, de a-și folosi și dezvolta cu succes toate facultățile. Pe lângă deprinderea conceptelor muzicale, metoda Dalcroze dezvoltă echilibrul, motricitatea, concentrarea, lăsând liberă imaginația copilului. „Diferitele ritmuri, nuanțe și sensuri ale muzicii sunt explorate prin mișcări, mers, cântec, diferite exerciții corporale, făcând ca învățarea să devină profundă și solidă, o bază de referință pentru clădirea cunoştințelor ulterioare”, declară Anne-Claire Rey-Bellet, cofondator al Asociației Dalcroze România.
Nu doar copiii sunt vizați de activitatea asociației, ci și îndrumătorii lor. Se organizează regulat cursuri și work- shopuri pentru inițierea profesorilor în pedagogia Dalcroze și a celorlalte tipuri de educație alternativă, ale căror rezultate sunt recunoscute la nivel mondial (Kodály sau Orff). În perioada iulie 2015 – iunie 2016, organizația a fost partener principal în proiectul internațional Cultură prin muzică (Culture through Music), un schimb cultural în domeniul educației muzicale între România, Islanda și Ungaria, care a vizat, pe lângă lecții demonstrative în 24 de grădinițe și școli bucureștene, și ateliere pentru cadrele didactice.
În momentul de față, Asociația Dalcroze derulează cea de-a patra serie de cursuri bazate pe principiile pedagogiilor muzicale Dalcroze, Orff și Kodály, concepute pe categorii de vârstă 1-2 ani, 3-4 ani, 4-5 ani, 6-7 ani şi 8-11 ani, la care au participat, până în prezent, peste 200 de copii. Prin aceste lecții, specialiștii Asociației Dalcroze România doresc să formeze o cultură muzicală de calitate, să ofere o nouă perspectivă asupra educației muzicale, ca educație de tip global, și asupra scopurilor ei, revenind la ceea ce spunea Émile Jaques-Dalcroze despre educația muzicală: „Esențialul, în educația muzicală, este să trezești în elev auzul intern, adică acea capacitate de a auzi muzica în memoria sa la fel de distinct ca și în execuție. O metodă muzicală trebuie, mai înainte de toate, să încerce să trezească acest auz intern. Și mai cred că ea trebuie să ducă la dezvoltarea personalității, la perfecționarea mecanismului gândirii și sensibilității, în fapt, să faciliteze raporturile între experiență și memorie, între experiență și imaginație, între ceea ce a devenit automatism și ceea ce e conștient, între ceea ce e conștient și ceea ce este comandat de temperament și fantezie.”
Imagini din activitatea Asociaţiei Dalcroze.
Sursa: www.dalcroze.ro
