Rafaela-Ani Carabenciov, Conf.univ.dr. Facultatea de Muzică şi Teatru, Timişoara
• De ce să alegem cântatul în cor ca activitate extraşcolară? De la ce vârstă se poate cânta în cor? Care sunt beneficiile acestui gen de activitate în plan fiziologic, psihosocial şi al educaţiei muzicale?
Corul este cel mai eficace mijloc de educaţie muzicală: el dezvoltă dragostea pentru muzică, dar și plăcerea de a cânta. Activitatea corală întregeşte orizontul de cunoştinţe şi deprinderi muzicale ale copiilor, iar prin studierea unui repertoriu variat, copiii îşi îmbogăţesc şi volumul de cultură muzicală, paralel cu formarea şi dezvoltarea gustului artistic, spiritului critic, a dragostei faţă de muzică. Corul reprezintă o practică activă a muzicii bune, precum şi calea cea mai naturală de pregătire pentru sala de concerte simfonice.
Trebuie, însă, subliniat faptul că nu orice copil se poate integra într-un cor. El trebuie să aibă câteva calităţi: intonaţie curată, simţ ritmic, un timbru clar, limpede, o întindere normală, muzicalitate şi sensibilitate artistică, memorie muzicală, pentru realizarea unui act artistic de calitate.
În zilele noastre, când totul este hipertehnicizat, practicarea unei arte şi, în special, a muzicii, îi sensibilizează pe copii, contribuind la dezvoltarea valorilor morale şi nu numai. Un cor reprezintă o entitate socială, cu relaţii bine determinate între membrii săi: se statornicesc relaţii, se realizează un sentiment de solidaritate, se nasc tradiţii.
De la grădiniţă, până la clasa a II-a, copiii pot forma un cor pe o singură voce, apoi pe două voci şi trei voci, pe măsură ce cresc.
• De ce cor şi nu canto clasic sau muzică uşoară la 8910 ani?
Canto clasic sau muzică uşoară nu se poate face la o vârstă fragedă, întrucât coardele vocale nu sunt suficient de dezvoltate, iar forţarea lor poate duce la probleme de sănătate.
• Credeţi că un festival coral poate deveni un eveniment „de brand” al unui oraş? Dar al Timişoarei, mai cu seamă în contextul dobândirii recente a titlului de „capitală europeană a culturii”?
O viaţă culturală activă presupune desfăşurarea şi finanţarea unor proiecte culturale care să se adreseze membrilor comunităţilor, să fie evenimente în viaţa oraşelor. Având în vedere interesul publicului şi al muzicienilor pentru Festivalul VOX MUNDI, succesul deosebit al formaţiilor participante, repertoriul de calitate, variat şi de înaltă exigenţă la unele formaţii, considerăm că acesta a avut un impact deosebit în peisajul muzical timişorean. Dacă oamenii primesc ceva de calitate, valoros, ei ştiu să aprecieze. Numai printr-o calitate deosebită se poate menţine ceva, în general vorbind! Un festival coral de calitate înseamnă ceva în viaţa Timişoarei şi trebuie afirmată importanţa lui culturală pe toate canalele posibile.
„Un festival coral de calitate înseamnă ceva în viaţa Timişoarei şi trebuie afirmată importanţa lui culturală pe toate canalele posibile.”
• Concurs sau festival? De ce?
Creaţie fără interpretare nu există; concursul este un imbold pentru tineri şi un bun prilej de popularizare a lucrărilor, de răspândire a creaţiei corale româneşti, care, ce-i drept, e cunoscută mai mult prin contribuţia personală a unor compozitori şi dirijori, invitaţi la diferite manifestări internaţionale şi care doresc să popularizeze creaţiile româneşti.
Un festival poate avea o importanţă deosebită, dacă participanţii vin cu un nivel înalt în repertoriul abordat (cum a fost cazul Corului de fete al C.N.A. Ion Vidu, la Festivalul VOX MUNDI), stimulându-i astfel pe compozitori, care pot medita la cum s-ar mai putea scrie, care sunt posibilităţile reale ale ansamblurilor. În același timp, trebuie să recunoaştem, festivalul este şi un bun prilej de afirmare a spiritualităţii și culturii noastre, pentru a convinge că avem o tradiţie solidă în acest sens.
• Copiii şi tinerii nu mai sunt atraşi de cor, considerat „old school”, demodat, depăşit, prăfuit etc. Cum credeţi că putem schimba această mentalitate, ca să atragem copiii (şi părinţii, de altfel) spre cântul coral?
Copiii şi tinerii nu mai sunt atraşi de cor, deoarece nu au o educaţie muzicală prealabilă corespunzătoare (câte ore de muzică figurează în programa şcolară?). Pentru un copil/tânăr fără o educaţie muzicală de bază, cântatul în cadrul unui ansamblu coral este o muncă de memorare mecanică, obositoare, fără satisfacţie artistică. Însă, dacă s-ar educa auzul și ritmul muzical al copiilor, cu ajutorul cântecului, de la vârste foarte mici, copiii ar avea deja un punct de plecare. Să nu uităm că şi cântatul în cor este o deprindere, iar deprinderile trebuie însuşite la o vârstă mică, apoi cultivate, pentru a nu se pierde.
Desigur că şi dirijorul trebuie să-i atragă pe copii printr-un repertoriu variat, antrenant, de bună calitate, care să fie executat nu fiindcă trebuie, ci fiindcă place.
• Cum credeţi că am putea influenţa decizia politică pentru a convinge de valoarea certă a unor astfel de iniţiative?
Revenim de unde am plecat: recunoaşterea deplină a culturii şi artei ca o dimensiune a educaţiei pentru toţi!
