Preot Stelian Ionaşcu, Dirijor al Coralei Patriarhiei Române
Despre muzica corală în biserică…
• Care sunt beneficiile cântului coral în plan fiziologic, psiho-social şi al educaţiei muzicale?
Biserica este locul unde se cântă destul de mult. Se rostesc rugăciuni, dar cântarea nu lipsește. Există o varietate sintactică (monodie, polifonie, armonie) și o varietate de exprimare, prin persoanele care participă la cântare: cântarea tuturor, animați de un conducător al vocilor, cor mixt, cor de voci egale, între care, un cor de copii se va remarca negreșit, pentru că ei, copiii, sunt cel mai aproape de idealul atins de îngeri, neîncetat doxologind în cer.
Ar trebui să se cunoască faptul că primele încercări corale de la noi din țară sunt de factură religioasă (început de sec. XIX), Biserica lăsând să pătrundă cântarea corală pe porțile sale conservatoare.
• Copiii şi tinerii nu mai sunt atraşi de cor, considerat „old school”, demodat, depăşit, prăfuit etc. Cum credeţi că putem schimba această mentalitate, ca să atragem copiii (şi părinţii, de altfel) spre cântul coral?
În practica didactică de la catedră (Facultatea de Teologie din București), ne confruntăm și noi cu multe neajunsuri în ceea ce privește entuziasmul pentru cântarea în cor. Asistăm la o lipsă de vocație pentru cântare, fie dintr-un handicap vocal, fie din pricina lipsei de educație muzicală în copilărie. Ca în orice activitate, deprinderile din copilărie sunt cele care generează performanțe mai târziu. Nu e suficient să ne mulțumim a vedea în copii doar niște nativi digitali, interiorizați în fața calculatorului și cu căști pe urechi, ci trebuie să-i introducem în jocurile copilăriei de odinioară, unde cântecul era nelipsit.
„Nu e suficient să ne mulţumim a vedea în copii doar nişte nativi digitali, interiorizaţi în faţa calculatorului şi cu căşti pe urechi, ci trebuie să-i introducem în jocurile copilăriei de odinioară, unde cântecul era nelipsit.”
• Credeţi că un festival coral poate deveni un eveniment „de brand” al unui oraş?
Probabil că e nevoie de un efort susținut în timp, pentru ca un festival coral să devină eveniment de „brand”. Se cunoaște, însă, că „puţin aluat dospeşte toată frământătura” (I Cor. V, 6), iar perseverența poate da rezultate.
Concurs şi/sau festival? De ce?
La copii, sunt adeptul festivalului, iar la adolescenți, al concursului, pentru că adolescenții trebuie să învețe și din victorii, și din înfrângeri. Copiii sunt, însă, ca „ceara”, iar sufletele lor trebuie ocrotite și ferite de sentimente extreme.
Vă felicit pentru toate realizările în promovarea cântării corale, ca rod al dragostei nemărginite arătată copiilor și dorinţei de a-i vedea crescând într-o lume mai bună, prin muzica izvorâtă din vocile lor curate!
Corala Patriarhiei Române și dirijorul ei, Părintele Stelian Ionașcu
