• De ce să alegem cântatul în cor ca activitate extraşcolară? De la ce vârstă se poate cânta în cor? Care sunt beneficiile acestui gen de ac­tivitate în plan fiziologic, psihosocial şi al educaţiei muzicale?

Activităţile pe care le oferim şi spre care îi îndreptăm pe cei mici sunt arta, creaţia şi sportul. Fiecare dintre aceste segmente îşi pune amprenta pe dezvoltarea lor viitoare. Sportul înseamnă sănătate şi dezvoltare fizică armonioasă, creaţia înseamnă inventivitate şi spontaneitate, iar arta înseamnă sensibilitate şi empatie. A cânta în cor îi învaţă pe copii, în primul rând, să aibă un comportament respectuos faţă de cei care îi conduc, faţă de colegi, să se respecte pe sine, să aibă grijă de ţinuta şi atitudinea lor, să-şi stăpânească emoţiile. De asemenea, muzica îi sensibilizează, le dezvoltă inteligenţa, imaginaţia, aptitudinile artistice, devin mai deschişi, mai sociabili. Cântatul în cor nu ar trebui să aibă o „vârstă” de început. Există coruri de prichindei, unele renumite, cum e celebrul Piccolo Coro dell’Antoniano, în care vârsta copiilor variază de la 3 la 9 ani. Depinde foarte mult de nivelul corului şi de genul de muzică pe care îl abordează. Lucrările cu un grad de dificultate ridicat presupun voci bine antrenate, într-o formaţie de tip profesionist, precum Corul de Copii Radio, în care, cu siguranţă, vârsta minimă de scenă este determinată de performanţele artistice ale ansamblului.

• De ce cor şi nu canto clasic sau muzică uşoară la 8-­9-­10 ani?

La vârsta de 8-9-10 ani, vocea nu este formată, iar coardele vocale vor avea de suferit (posibil toată viaţa) dacă se începe studiul cantoului sau al muzicii uşoare. Muzica uşoară, mai ales, este învăţată de copii prin imitaţie. Există tipuri de emisii vocale care sunt dăunătoare pentru vocile adulte (cu atât mai mult pentru copii!), de aceea nu sunt adeptul de a se cânta ceva extrem de dificil, pentru a arăta talentul şi maturitatea vocii de copil, chiar dacă sunt emisiuni TV care susţin că acei copii sunt talente excepţionale la vârsta lor! Copiii trebuie să cânte natural, firesc, specific vârstei lor. Acesta este, probabil, şi motivul pentru care corurile cu renume au rămas etalon de-a lungul timpului.

• Credeţi că un festival coral poate deveni un eveniment „de brand” al unui oraş? Dar al Timişoarei, mai cu seamă în contextul dobândirii recen­ te a titlului de „capitală europeană a culturii”?

Cu siguranţă poate deveni un festival de marcă! Din punctul meu de vedere, este necesar ca, în România, să existe un festival coral pentru coruri de copii (tineret) de un asemenea nivel – şi a fost doar prima ediţie! – mai ales în contextul de „capitală europeană a culturii”. Să ne imaginăm cât de frumos şi atractiv ar fi să asculţi vocile inconfundabile de copii într-o sală de concert, în biserică, sau în aer liber, să-i vezi cu câtă pasiune, plăcere şi sinceritate cântă, indiferent de genul de muzică pe care îl abordează, de la prelucrări folclorice, la aranjamente pop, sau de la muzică clasică (în sens general), la muzică contemporană. Ar fi minunat! Mai mult decât atât, un festival de o asemenea anvergură ar însemna un plus (cât de mic) în educaţia muzicală, comportamentală, civică, socio-culturală, pentru cei mici, părinţi, bunici.

• Concurs şi/sau festival? De ce?

Există, în Europa, foarte multe festivaluri corale. Însă cele care au o valoare câştigată în timp şi recunoscută la nivel mondial – Tours, Arezzo, Debrecen, Varna, Tolosa, Maribor – sunt organizate şi se desfăşoară ca festival şi concurs, iar la unele (Tours, Arezzo, posibil şi la celelalte) se regăseşte şi o secţiune de creaţie corală. În România, în opinia mea, cel mai important este Festivalul – Concurs Internaţional Liviu Borlan, Baia Mare. Are vizibilitate europeană, organizare foarte bună (comparabilă cu cea de la Festivalul Béla Bartók, Debrecen) şi am avut ocazia, în calitate de membru al juriului, să văd şi să ascult formaţii de foarte bună calitate.

De anul acesta, la propunerea pe care le-am adresat-o organizatorilor cu un an în urmă, au inclus şi secţiunea de creaţie corală, care a avut un impact deosebit, atât în rândul tinerilor compozitori înscrişi, cât şi în cel al publicului, dornic de a asculta şi muzică contemporană românească de bună calitate, în primă audiţie.

Aştept cu interes Festivalul-Concurs Internaţional VOX MUNDI pentru coruri de copii (tineret). Ar fi unic la noi în ţară şi cred că ar putea câştiga faimă, valoare şi vizibilitate internaţională foarte repede.

• Ce importanţă are un festival co­ral de calitate, ca VOX MUNDI, pentru încurajarea creaţiei muzicale contemporane şi punerea în valoare a compozitorilor români contemporani?

Ar fi extrem de util. Îmi permit să avansez ideea organizării unei secţiuni de creaţie corală, cu specificul festivalului – pentru coruri de copii (voci egale), adresată compozitorilor români. Astfel, va fi încurajată nu doar creaţia contemporană, mai mult sau mai puţin cunoscută şi vor fi interpretate lucrări noi, în primă audiţie. Este necesar ca muzica corală românească (şi nu numai) să redevină un mijloc de educaţie.

• Copiii şi tinerii de astăzi nu mai sunt atraşi de cor, care este considerat „old school”, demodat, depăşit, prăfuit etc. Cum credeţi că putem schimba această mentalitate, ca să atragem copiii (şi părinţii, de altfel) spre cântul coral?

Cred că răspunsul se află în întrebare – „old school”. Şi spun asta pentru că eu, în clasele primare, am avut oră de muzică cu un profesor de muzică, nu cu învăţătoarea! Din câte ştiu eu, astăzi, în clasele primare nu prea mai există ora de educaţie muzicală (cel puţin la şcoala la care învaţă băieţelul meu, şcoală de stat). Educaţia muzicală trebuie reintrodusă şi susţinută ca atare, tocmai pentru a-i face pe copii mai sensibili, mai buni, mai înţelegători şi pentru a-i învăţa să selecteze muzica de bună calitate.

• De ce credeţi că proiectele de re­ vigorare a muzicii corale nu se află pe lista de „preferinţe de finanţare” a instituţiilor publice şi a spon­ sorilor? Cât e de greu de obţinut finanţare pentru participarea la un concurs, festival sau pentru organiza­ rea unui eveniment coral? Cum credeţi că am putea influenţa decizia politică pentru a convinge de valoarea certă a unor astfel de iniţiative?

Pentru că un concert coral, chiar şi un festival, nu aduce un public atât de numeros, cum s-ar întâmpla în cazul unui concert pop sau rock. Ca sponsor, şi chiar ca instituţie de cultură, ai o „mulţumire” mult mai mare, dacă eşti menţionat în faţa a 10.000 de spectatori plătitori, faţă de 150 sau maxim 800 de spectatori, într-o sală de concert, precum cea a Ateneului sau a Radioului, spre exemplu.

Nu este uşor să obţii finanţare pentru a participa la un festival coral. În experienţele pe care le-am avut, în urmă cu câţiva ani, şansa a avut un rol determinant. Am avut trei ieşiri peste hotare, în calitate de dirijor şi conducător al grupului: în 2006, la Festivalul Béla Bartók, Debrecen – grant al Ministerului Culturii (la vremea aceea Ministrul Culturii era Adrian Iorgulescu, astăzi Preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România); în 2007, la Festivalul Singing together, Chieti, Italia, unde cheltuielile (masă, casă, transport) au fost suportate de către organizatori; menţionez că în acel an urmau să aibă loc alegerile locale, fapt pentru care s-au plătit fonduri pentru organizarea festivalului; în fine, în 2008, la Festivalul Béla Bartók, Debrecen – deplasare finanţată prin Festivalul Sighişoara Medievală.

Dacă acum 8-9 ani a trebuit să mă descurc pentru a face posibile acele deplasări, presupun că nu există mari schimbări în acest sens. Decizia politică trebuie determinată şi, ulterior, asumată. Dar cred că este necesar ca primul pas să fie reintroducerea educaţiei muzicale din ciclul primar, cel puţin până la liceu, iar desfăşurarea orei să se realizeze săptămânal, măcar o oră.