Anna Ungureanu, Dirijor al Corului Naţional de Cameră Madrigal − Marin Constantin

Anna Ungureanu (sursa poză life.ro)

• De ce să alegem cântatul în cor ca activitate extraşcolară? De la ce vârstă se poate cânta în cor? Care sunt beneficiile acestui gen de ac­ tivitate în plan fiziologic, psiho­ social şi al educaţiei muzicale? De ce cor şi nu canto clasic sau muzică uşoară la 8-­9­-10 ani?

Cântul coral presupune concentrare, atenţie şi coordonare. Participanţii sunt învăţaţi o convenţie de semne dirijorale, prin care aceştia să realizeze unitar o interpretare artistică – element interactiv neregăsit la alte forme de educaţie muzicală. Din punct de vedere psiho-social, activitatea corală oferă o suprimare a eului, determinând indivizii să se identifice cu aparatul coral colectiv, încurajând, astfel, ulterior, o mai bună viaţă socială. Spunem un „DA” corului, și nu cantoului clasic sau muzicii ușoare de la vârsta de 8-9-10 ani, deoarece, la această vârstă, vocile nu sunt îndeajuns dezvoltate pentru a studia canto clasic sau muzică ușoară. Corul este preferat cantoului, pentru că nu pune presiune pe dezvoltarea individuală cu talent, respectiv lipsă de talent personal, lucru foarte delicat la vârsta copilăriei, şi cu atât mai delicat la adolescenţi. Astfel, într- un mediu adecvat, se pot dezvolta aceste calităţi individuale, ca mijloc, şi nu ca scop, eliminând posibile blocaje psihologice. Încă de la 3-4 ani, îi putem integra pe cei mici în activitatea corală, ei reușind să socializeze, dar, mai ales, să conștientizeze ce este un grup și ce înseamnă cântatul împreună. Astfel, ne interesează rezultatul final – acela de a-i face pe copii să cânte și să se manifeste prin cântec – și vizăm două obiective: încurajarea formațiilor corale, fapt ce poate conduce la integrarea unităților școlare în viața culturală a societății, și atragerea cât mai multor tineri pentru marea artă a muzicii.

• Credeţi că un festival coral poate deveni un eveniment „de brand” al unui oraş? Dar al Timişoarei, mai cu seamă în contextul dobândirii recentului titlu de „capitală europeană a culturii”?

Corul este o comunitate. Fiecare membru al corului atrage după sine rude şi prieteni, care devin interesaţi de domeniul muzical. Armonia corală este un gust ce nu se dobândeşte greu, iar dacă un concert propune o abordare interactivă şi un repertoriu accesibil, poate deveni foarte popular, chiar în context contemporan. Existenţa corurilor profesioniste, dar mai ales a celor de amatori, omogenizează viaţa muzicală şi culturală a unei zone, implicând mase de oameni şi, implicit, atrăgând, prin interpretarea lor, întreaga comunitate. Pentru o capitală culturală, este obligatorie o viaţă corală activă. Gândiţi-vă că muzica este o artă în care se desfăşoară manifestări colective artistice pe viu în context public, iar corul, spre deosebire de teatru, de exemplu, nu pune presiune aşa mare pe individualitate.

• Concurs sau festival? De ce?

Ar fi de preferat atât concurs, cât şi festival, dar accentul ar trebui pus pe festival, ca să se evite eventuala participare în exclusivitate a profesioniştilor, stimulaţi de spiritul de concurenţă. Într-un festival, artiştii se pot manifesta fără presiune. Pe de altă parte, ar trebui organizate mai multe concursuri pentru corurile de amatori, care să-i motiveze în întreprinderea actului lor muzical. Poate fi un festival-concurs, în cadrul căruia să participe formaţii corale cu tradiţie şi experienţă, ce pot reprezenta modele pentru formaţiile aflate la început de drum.

„Pentru o capitală culturală, este obligatorie o viaţă corală activă. Gândiţi-vă că muzica este o artă în care se desfăşoară manifestări colective artistice pe viu în context public, iar corul, spre deosebire de teatru, spre exemplu, nu pune presiune aşa mare pe individualitate.”

• Copiii şi tinerii nu mai sunt atraşi de cor, considerat „old school”, demodat, depăşit, prăfuit etc. Cum credeţi că putem schimba această mentalitate, ca să atragem copiii (şi părinţii, de altfel) spre cântul coral?

Corul, ca activitate socială, nu va fi niciodată de modă veche, deoarece este o comunitate vie şi, atâta timp cât vor fi oameni moderni, aceştia vor alcătui coruri moderne. Un cor poate însemna şi activităţi de recreaţie, umor şi socializare. Repertoriile se împrospătează mereu şi pot aborda de la cântece tradiţionale, la muzică populară, adaptări după muzică uşoară etc. Este responsabilitatea organizatorilor şi a dirijorilor să transforme corul într-o activitate plăcută. Atragerea copiilor către cântul coral depinde foarte mult şi de repertoriul abordat. Astfel, este necesar să alegem piese pe placul celor mici, cum este muzica de film, sau piese de muzică uşoară rearanjate în variantă corală, piese cu acompaniament instrumental (pian, instrumente de suflat, instrumente de percuţie ş.a.). Totul depinde de imaginaţia profesorului (a dirijorului) şi de disponibilitatea şi chemarea copiilor către muzică.

• Profesorii de muzică din şcoli, chiar şi cei mai pasionaţi, se lo­vesc, în alcătuirea unui cor, de foarte multe piedici. Dezinteresul elevilor, opoziţia părinţilor, lipsa de susţinere din partea direcţiunii etc. Cum credeţi că pot fi depăşite aceste obstacole şi ce rol concret poate avea, în acest context, un pro­iect precum Cantus Mundi?

Proiectul Cantus Mundi a demonstrat tuturor, atât copiilor și părinților, cât și școlilor, că muzica corală prezintă interes, atunci când este făcută cu dăruire și perseverență.

• De ce credeţi că proiectele de re­vigorare a muzicii corale nu se află pe lista de „preferinţe de finanţare” a instituţiilor publice şi a sponsorilor? Cât de greu e de obţinut finanţare pentru participarea la un concurs, festi­val, sau pentru organizarea unui eve­niment coral? Cum credeţi că am putea influenţa decizia politică pentru a convinge de valoarea certă a unor ast­fel de iniţiative?

Ca să încurajăm sponsorii, ar trebui să transformăm concertele corale în evenimente cât mai deschise şi mai variate. Putem, de exemplu, să includem în cadrul unui festival coral şi alte activităţi artistice de grup, atractive pentru copii. Corul de Copii Radio este un cor cu tradiţie, experienţă şi cu rezultate deosebite. El aparţine unei instituţii publice, cu finanţare atât proprie, cât şi de la stat. Am dat acest exemplu, deoa- rece considerăm că, pentru a obţine finanţare, este necesar să demonstrăm că formaţia respectivă are rezultate, că se lucrează cu pasiune, iar copiii îşi doresc foarte mult să cânte, plăcerea faţă de muzică fiind cea care îi aduce la cor. Până să devină program naţional, proiectul Cantus Mundi a participat, prin eforturi proprii, dar şi cu ajutorul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, la Festivalul Internaţional Pământul, casa noastră comună, de la Ekaterinburg (Rusia), unde a obţinut locul al II-lea. Corul care a participat la concurs a fost alcătuit din elevi de la şcoli normale şi a avut la dispoziţie două luni de repetiţii. Datorită acestui succes, proiectul Cantus Mundi, derulat inițial pe baza voluntariatului membrilor din Corul Naţional de Cameră Madrigal − Marin Constantin, a fost instituționalizat, devenind program național, prin Hotărâre de Guvern.

Cantus Mundi

Program naţional, iniţiat în anul 2011, de către dirijorul Ion Marin, pe baza voluntariatului membrilor Corului Madrigal − Marin Constantin, cu sprijinul Administraţiei Fondului Cultural Naţional, acest proiect îşi propune revigo- rarea interesului pentru cântul coral în rândul copiilor şi al tinerilor.

Mulţumită acestui proiect, copiii cresc împreună şi comunică între ei prin cântul coral, care, prin folosirea unui limbaj nonverbal, ajută la crearea unei identități sociale fără a face deosebire de rasă, apartenență etnică sau condiție economică, realizând, astfel, o unitate cogenerațională benefică societății românești de mâine și imaginii României dincolo de hotare.

Programul Național Cantus Mundi a fost instituționalizat prin Hotărârea de Guvern nr. 821/2014, devenind o Direcție a Corului Național de Cameră Madrigal − Marin Constantin, ca instituție aflată în subordinea Ministerului Culturii.